vineri, 30 decembrie 2016

In memoriam Elena Nita Ibrian - Piatra Neamt, noiembrie 2016

De cateva zile, trebuie sa ma gandesc aproape permanent si extrem de intens la doamna Elena Nita Ibrian. Caci de-abia acum, la sfarsitul anului, mi-am dat seama, ca anul acesta s-au implinit 7 ani de cand buna doamna a plecat, iar noi toate, am fost asa de prinse fiecare cu viata ei, ca nu a ajuns niciuna dintre noi sa scrie macar cateva randuri si pe acest blog. Asa ca astazi doresc eu sa cer iertare, in primul rand bunei si frumoase doamne, si incerc sa recuperez. Cu o poveste pe masura, zic eu....
Eu nu mai cred de foarte mult timp in "intamplare", dupa parerea mea, nimic nu se intampla in viata aceasta in mod intamplator. Iar ultima poveste legata de doamna Ibrian demonstreaza cel mai bine acest lucru: caci astazi, mi-a facut cumva chiar doamna Elena Nita Ibrian personal, printr-o inspiratie ingereasca trimisa mie (caci altfel cum ar fi fost posibil, sa dau eu, in infinitatea internetului si in limitele atat de inguste ale timpului meu petrecut in fata calculatorului, taman peste un filmulet pe youtube cu numai 14 vizionari??), "cunostinta" cu cativa oameni EXTRAORDINARI. Niste oameni pe care i-am asteptat si i-am cautat neincetat din 2010 incoace, caci stiam in sufletul meu ca ei EXISTA, dar nu stiam nici cine sunt, nici nu unde se afla, nici ce fac. Si totusi parca ne cunoastem de-o vesnicie, peste timp si spatiu, exact cum a fost si cu doamna Ibrian......

M-am bucurat tare mult sa vad ca sunt inca multi, multi oameni care nu au uitat-o pe doamna Ibrian, care ii sunt si mai departe profund recunoscatori si-i poarta in continuare amintirea in inima si-n suflet. M-am simtit in al noulea cer afland ce lucruri faine fac acesti oameni, in ciuda tuturor greutatilor de care se lovesc: unde este vointa, este si o cale.... Le-am simtit iubirea si recunostinta si mi-am umplut si eu sufletul cu nadejdea si lumina din sufletele lor. Va multumesc oameni frumosi, minunati si buni (in primul rand Mariei Tamas, Gabrielei Pruteanu si Antoanelei Iordache )!



Draga doamna Tamas, aveti mare, mare dreptate: a cam venit vremea sa facem echipa, sa strangem randurile, sa ne sprijinim unii pe altii. Si tare mult mi-as dori sa-mi pot aduce si eu mica contributie alaturi de dumneavoastra!

Si chiar daca deocamdata nu pot decat sa regret ca nu am banii ca sa cumpar casa doamnei Ibrian, si chiar daca momentan nu-mi ramane decat sa-mi exprim parerea de rau, pentru faptul ca azilul de batrani a ramas tot numai un vis de-al bunei doamne, exact ca si muzeul etnografic, si chiar daca trebuie sa ma cutremur auzind cat de mult s-a pierdut deja din mostenirea doamnei Ibrian, valori ce nu vor mai putea fi poate niciodata recuperate, totusi am speranta ca va fi candva (curand sper eu!) mai bine: caci oamenii acestia nu stau cu mainile in san privind neclintiti evolutia nu atat de favorabila a lucrurilor. Nu, EI CHIAR FAC CEVA!!!

Cuvintele Mariei Tamas (povestea pasarii colibri la stingerea incendiului), mi se par cea mai potrivita incheiere a acestei postari: "Nu conteaza ce fac altii, noi sa ne facem partea noastra de treaba, sa fim responsabili pentru menirea noastra pe care o avem. Doamna Elena Nita Ibrian a fost un om care si-a facut partea lui de treaba si noi ne straduim pe cat putem sa ne facem partea noastra de treaba"!

Asa sa va ajute Dumnezeu!

miercuri, 27 aprilie 2016

Salata de varza murata cu urzici, papadie si patlagina


 Doamna Elena Nita Ibrian are foarte multe retete cu varza murata si frunze de plante din flora spontana, de exemplu: varza murata cu urzici, varza murata cu papadie, cu patlagina, cu creson samd. Eu obisnuiesc sa pun diferite tipuri de frunze in aceeasi salata, caci de cand locuiesc in Belgia, nu mai am atat de multe plante salbatice la dispozitie (aici este foarte putin natura salbatica, sunt mult prea multe constructii, prea multi oameni, prea multe animale domestice, plus ca aici se stropeste totul masiv, dupa parerea mea, in prostie - in ceea ce priveste agricultura BIO, belgienii sunt cam cu 20 de ani in urma nemtilor!!).

Reteta doamnei Ibrian de salata de varza murata cu urzici:

Ingrediente: 400g varza murata, 3-4 linguri de suc de tarate, 1 fir mare de praz (eu prefer ceapa verde), 200g urzici (sau papadie, patlagina, creson), 1-2 linguri de tarate (eu pun nuci romanesti macinate, caci evit glutenul), 1 morcov, 1-2 linguri cu pulbere de argila, 1 lingurita cu pulbere de alge, 1 legatura mare de plante aromatice si condimentare, pulbere din seminte de rosii (eu nu am, se poate face bineinteles si fara), salata verde, 1 lingura de ulei presat la rece.

Mod de preparare: varza bine stoarsa de moare, fara sa fie spalata sau tinuta in apa (doamna Ibrian insita mult sa nu se spele varza, caci bacteriile de fermentatie continute de ea sunt foarte importante pentru digestia in sine  si pentru asimilarea in aparatul digestiv a nutrientilor din hrana), se taie felii odata cu prazul (ceapa verde), se adauga sucul de tarate, urzicile taiate fin, taratele (nucile macinate), morcovul ras, verdeturile tocate, uleiul si pulberile, apoi se decoreaza cat mai estetic cu salata verde, flori comestibile sau alte produse pe care le avem la indemana. 









miercuri, 30 martie 2016

Mancare de urzici

Eu am mancat pentru prima data in viata mea spanac dupa ce am implinit 18 ani! Mama facea numai mancare de urzici sau de stevie. Asa facea si bunica, nici in Basarbia, unde se nascuse, nici in Moldova, unde traise, spanacul nu era (cel putin pe vremea aceea) cu adevarat raspandit. Si uite ca tot asa am invatat si eu......

Din tezaurul domanei Ibrian, astazi iar o reteta din bucataria creativa: mancare de urzici. Retetele doamnei Ibrian au intotdeauna ceva special si asa este si cu aceasta reteta: o parte a urzicilor se adauga in stare cruda!


Mancare de urzici

Ingrediente pentru o persoana:
- 3-4 maini bune de urzici;
- o ceapa mica (se taie marunt);
- usturoi dupa gust; 
- o lingura de ulei;
- 2 linguri de mei (se macina fin);
- sare si piper dupa gust. 


Mod de preparare:

Se opareste jumatate din cantitatea de urzici. Cealalta jumatate se taie foarte fin sau se mixeaza in robotul de bucatarie cu lama in S. Se face un sos (care nu are nimic de-a face cu clasicul rantas, cel mai mare dusman al ficatului!): se pune intr-o oala rece uleiul, se adauga meiul si ceapa. Se amesteca si se aprinde focul, se lasa numai 1-2 minute, dupa care incepe sa se adauge zeama in care au fiert urzicile (astfel incat totul se fierbe, nimic nu este prajit).
Doamna Ibrian insista mult sa se lucreze in bucatarie cu lingura de lemn. Si bunica mea la fel. Este adevarat ca ele au trait intr-o vreme cand lingurile de metal cocleau (nu existau linguri de Inox), dar eu sunt de parere ca lemnul, sticla si portelanul sunt si astazi INTOTDEAUNA de preferat!
 Se adauga urzicile oparite taiate marunt, se stinge focul si se adauga urzicile crude, usturoiul, sarea si piperul. Cine vrea isi face si o mamaliga alaturi sau foloseste mai mult mei si are atunci "adevarata mamaliga a romanilor" direct in mancare.
 Pofta mare!

Mai multe retete cu urzici AICI.