Amintindu-ne de doamna Elena Nita Ibrian

Imi amintesc de buna doamna Elena Nita Ibrian
-Mimi Walter-

Despre doamna Elena Nita Ibrian trebuie neaparat povestit mult mai mult, deoarece a fost un OM tare deosebit. Eu nu am avut norocul sa o mai intalnesc, am vorbit insa de multe ori cu dansa la telefon si mi-a povestit de fiecare data foarte multe lucruri, mi-a raspuns cu multa bunatate si rabdare la toate intrebarile, mi-a dat toate informatiile de care aveam nevoie. Totul bineinteles fara sa astepte o rasplata de la mine, se bucura pur si simplu ca-mi poate face un bine si ca ma poate ajuta! In vara am fost in Romania si desi era foarte ocupata, m-a invitat la dansa acasa la Piatra Neamt, ma astepta pe 1 august 2009. Dar, asa cum se intampla adeseori in viata, nu am realizat atunci ce ocazie unica mi se ofera si am trecut din pacate pe langa ea. Ar fi fost pentru mine un ocol destul de mare (am avut organizat un mic tur prin Transilvania, dupa care am fost la parinti la Bucuresti) ca sa ajung la Piatra Neamt si din lipsa de timp, dar din pacate si din comoditate, am sunat-o pe doamna Nita Ibrian si am amanat intalnirea, i-am spus ca de data asta stau putin in Romania, ca voi reveni insa in 2010 pentru mai mult timp si ca ne vom putea intalni atunci. Pe  9 septembrie 2009 insa, doamna Elena Nita Ibrian s-a stins din viata. In vara anului 2009, a mai dat un interviu nemaipomenit revistei Formula As  http://www.formula-as.ro/2009/870/medicina-naturii-44/elena-nita-ibrian-mancati-crud-si-curat-si-veti-fi-sanatosi-11145, dupa ce am aflat de moartea dansei, am luat chiar legatura cu doamna Otilia Teposu, reportera care a scris interviul si care mi-a confirmat la randul sau, in ce stare buna de sanatate se afla doamna Ibrian la cei 87 de ani ai sai. Am mai citit in Internet intr-un ziar local, ca in august a mai organizat, cu numai cateva persoane care au ajutat-o, o masa cu mancaruri din bucataria fara foc pentru cateva zeci de persoane cu handicap din Piatra Neamt.

Povestea vietii doamnei Elena Nita Ibrian este tare datatoare de speranta. Desi s-a imblonavit de cancer la numai 25 de ani, desi operatia si tratamentul nu au dat rezultatul dorit, nereusind sa o vindece, desi a fost trimisa acasa sa moara intr-o stare foarte grava (scuipa deja sange) si toti membri familiei erau pregatiti pentru inmormantare (sotul ei cumparase chiar si sicriul), ea aude de la un roman din Canada de un tratament cu sucuri de legume si fructe, il urmeza si isi revin in 5 saptamani in mod miraculos. Si nu numai atat, a reusit cu regimul de hrana vie sa mai traiasca inca peste 60 de ani! Toate acestea au hotarat-o sa vina in ajutorul celor aflati in suferinta. "Daca tratamentele mele dau rezultate, nu astept decit scrisori in care sa primesc confirmarea vindecarii celor care mi-au ascultat sfaturile. Si am primit nu numai din tara, dar si din Japonia si din Canada. Iar aceste scrisori imi dau puterea sa merg mai departe", spunea doamna Nita Ibrian.
A scris peste 40 de carti, nemaipomenit de bune, se gasesc la orice librarie si sunt destul de ieftine. O lista care cuprinde cateva dintre cartile scrise de doamna Nita Ibrian:
-Tinerete fara batranete cu hrana naturala;
-Tratat de hrana vie;
-Bucataria fara foc;
-Terapia naturista, dar de la Dumnezeu;
-Hrana vie in prevenirea si vindecarea cancerului;
-Hrana vie vindeca diabetul;
-Frumusete si sanatate prin hrana vie;
-Vindecarea bolilor prin tratamente naturale;
-Hrana vie vindeca diabetul;
-Cereale, legume si fructe in bucataria fara foc;
-Hrana vie si leacuri naturale.
In multe din aceste carti o sa gasiti nu numai retete bune din bucataria fara foc, ci si retete din bucataria creativa, retete de mancaruri gatite care ajuta insa foarte bine la trecerea de la un regim de viata normal, la un regim de viata natural. Dar toate cartile doamnei Nita Ibrian depasesc cu mult nivelul unor carti de bucate, fiind de fapt adevarate ghiduri pentru o viata mai buna, o viata in pace si liniste sufleteasca, o viata bazata pe increderea in bunul Dumnezeu si in perfectiunea creatiei Sale, caci hrana vie aduce mai mult decat sanatatea trupeasca, fiind de fapt si cel mai bun leac pentru sufletul omenesc!

Simona isi aminteste de doamna Elena Nita Ibrian

Simona, o fata tanara si frumoasa, nu numai la chip, ci  mai ales la suflet, mi-a permis publicarea amintirilor ei legate de doamna Elena Nita Ibrian si mi-a facut astfel o mare bucurie! Asa frumos isi aminteste Simona despre buna doamna:

"In anul 2007, imediat dupa terminarea facultatii, am mers intr-un mic tur in nordul Moldovei. Stiind ca vom trece si prin Piatra Neamt, am zis sa incerc sa o sun pe dna Ibrian – pe de o parte, imi doream foarte mult sa o cunosc pe autoarea cartilor pe care le cumparam cu drag, imediat ce le gaseam in librarie, iar pe de alta parte voiam pur si simplu sa vad cum arata chipul unei femei care a consumat hrana vie toata viata.
Am sunat-o chiar in ziua in care am ajuns in Piatra Neamt (numarul de telefon il aveam pe una din cartile dumneaei, si sincera sa fiu, nici nu credeam ca mai este actualizat). Doamna Ibrian, desi nu ma cunostea si nu mai vorbisem vreodata cu dansa, mi-a spus ca ne asteapta sa venim (pe mine si pe sotul meu), apoi ne-a dat cateva indicatii ca sa putem gasi adresa la care locuia. In pragul usii, a aparut buna doamna Ibrian, care ne-a primit cu mult drag – un chip bland, si spre mirarea mea, lipsit de riduri. Ii parea rau ca nu am anuntat-o mai din timp, ca sa prepare cateva din retele “fara foc”, insa ne-a servit cu un macerat de plante minunat! In ziua aceea ne-am simtit foarte bine, plini de energie si entuziasm, datorita licorii din plante.


De-a lungul discutiilor purtate, am ramas surprinsa de luciditatea si coerenta ideilor: incerca sa ne spuna cat mai multe lucruri, facea diverse paranteze, apoi revenea la ideea inceputa (cateodata unui tanar ii este greu sa mai revina la ideea inceputa, daca este interupt, d-apoi unui om in varsta!). Am ramas surprinsa de modestia ei si de si simplitatea in care traia. O ascultam cu admiratie - voia sa realizeze cat mai multe: ne-a aratat cartea la care lucra, ne-a povestit despre muzeul etnografic pe care incerca sa-l infiinteze si despre caminul pentru batrani (dorea sa-si doneze casa in care locuia acelui camin, dupa trecerea in nefiinta). M-a impresionat mult bunatatea si dorinta ei de a face cat mai multe lucruri. Am plecat cu o impresie minunata de acolo, o  adevarata lectie de viata...


Anul acesta as fi vrut sa mai ajungem in nordul Moldovei si sa trecem pe la dumneaei, cu bebelusa noastra, insa am descoperit cu tristete ca doamna Ibrian nu mai este printre noi. Cautand mai multe amanunte pe paginile de internet, am gasit si ziua de 12 septembrie 2009 – foarte putine randuri  s-au scris atunci… Am ramas dezamagita, deoarece dumneaei ne-a daruit atat de multe, si in schimb a primit foarte putin. Un OM minunat, modest, bun, care s-a daruit pe sine celorlalti. Cum spui si tu, draga mea Mimi, nu trebuie sa lasam uitarea sa se asterne peste amintirea bunei doamne Ibrian. Sper ca demersul tau sa fie auzit in cat mai multe colturi din tara, si cei care au cunoscut-o sau care s-au vindecat datorita dumneaei, sa-ti scrie, si astfel, sa-i pastram vie amintirea si invataturile."

Simona, iti multumesc din suflet pentru vorbele tale bune si frumoase!
Cand a murit Mihai Eminescu, Iosif Vulcan, editorul revistei "Familia" din Oradea, sustinator infocat al poetului, a scris cu litere de o schioapa: "Toti cei care l-ati cunoscut, scrieti! Pastrati-i aura si memoria pentru cei ce vor veni dupa noi."
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe doamna Elena Nita Ibrian!